Политика и общество
619

Adevăratul motiv pentru care femeile nu ajung în fruntea companiilor

În Borgen, un serial danez de televiziune, prima femeie-premier din istoria țării se întoarce în fiecare seară acasă în mijlocul unei familii fericite. Soțul său casnic spală vasele și îi masează spatele, iar copiii se uită încântați în reluare la discursurile ei. Câteva episoade mai târziu, băiatul ajunge pe canapeaua unui psihiatru, soțul devine tot mai implicat într-o relație extramaritală, iar eroina noastră ajunge să dea cu mobila de pereți.
 
Femeile de carieră trăiesc o epocă dificilă. În ediția de luna trecută a revistei Atlantic, Anne-Marie Slaughter, primul director-femeie al direcției Planificare din cadrul Departamentului de Stat american, afirma că femeile nu au cum să împace cu succes un loc de muncă extrem de solicitant cu activitatea de mamă (motiv pentru care a și părăsit Washingtonul și s-a întors la viața academică). Luna aceasta, parlamentarul britanic Louise Mensch a decis, de asemenea, să demisioneze, explicând că-i este peste puteri să jongleze între familie și profesie. Mai sunt și vești bune. În iulie, gigantul IT Yahoo!, aflat acum la ananghie, a anunțat numirea în funcția de CEO a Marissei Mayer (37 de ani, fost manager în cadrul Google), deși aceasta va naște în octombrie.
Peste jumătate din slujbele pentru începători din America sunt ocupate de femei. Apoi, însă, are loc un blocaj, puține reușind să avanseze în ierarhia organizațiilor: femeile ocupă doar 28% din posturile de mid­dle management, 14% din locurile din consiliile de administrație și doar 3% din funcțiile de CEO, rezultă dintr-un raport al companiei de consultanță McKinsey & Company. În Europa, lucrurile stau și mai rău, fapt ce a determinat guvernele din Belgia, Franța, Italia și Norvegia să impună norme privind reprezentativitatea femeilor în board-urile marilor companii. Totuși, mai sănătos ar fi ca femeile să poată accede pe căi „naturale“ către conducerea mediului de business, nu prin măsuri coercitive. Întrebarea este cum s-ar putea atinge acest scop, când toate tentativele de până acum au eșuat?

Calea cea mai ușoară

De acest eșec sunt responsabili mai mulți factori. Prea puține femei sunt interesate să urmeze facultate de științe, inginerie, calculatoare sau matematică. Prea puține se străduiesc să obțină o promovare. Discriminarea sexuală se face încă prezentă chiar și în meseriile „la modă“, cum sunt cele liberale. Dar cel mai mare obstacol sunt copiii. Cât de organizată ai fi, este aproape imposibil să reușești să îmbini responsabilitățile vieții de familie cu zilele prelungite de lucru și cu politica „oricând, oriunde“, practicată în vârful companiilor. Așa se explică, probabil, rezultatele altui studiu McKinsey, conform căruia 54% din managerii-femeie nu au copii, comparativ cu 29%, în cazul bărbaților (mai mult, o treime sunt singure, de două ori mai mult decât omologii lor bărbați).

Așa că multe femei talentate și bine școlite preferă domenii mai puțin solicitante, care le permit un program flexibil, cum ar fi resurse umane sau PR. Unele aleg să lucreze cu jumătate de normă sau ies cu totul din câmpul muncii. Tot mai puține optează pentru posturile dificile din finanțe, vânzări, strategii și operațiuni, cele care garantează, în general, ascensiunea spre vârful unei corporații.
Să luăm următorul exemplu. Sub­sem­natul a stat de vorbă cu o avocată din fuziuni și achiziții care spunea că, înainte de a-și întemeia propria-i familie, era în stare să doarmă la locul de muncă doar pentru a-și respecta deadline-urile. După ce au apărut prichindeii, s-a angajat în departamentul de strategii al unei companii tehnice din Paris. Unde a avut o surpriză cel puțin neplăcută. Colegii săi bărbați pierdeau mult timp de-a lungul zilei de muncă, la prânzuri prelungite sau bârfind la un café au lait, și recuperau stând ore bune peste program. Ea reușea să-și îndeplinească sarcinile în câteva ore, însă conducerea i-a reproșat că nu era destul de implicată, pentru că pe ea n-o vedea nimeni rupându-și coatele seara. Așa că și-a dat demisia. Din păcate, sunt multe cazuri similare în care managerii se uită urât la asemenea femei talentate și le determină să-și facă bagajele.

În volumul „Munca viitorului“, Alison Maitland și Peter Thomson descriu câteva modele de flexibilitate care pot funcționa. Astfel, producătorul de bunuri de consum Unilever și-a propus ca, până în 2015, 55% din posturile de conducere din companie să fie ocupate de femei. Până atunci, le permite angajaților să lucreze de oriunde și oricât, atâta timp cât își îndeplinesc responsabilitățile. Și, deși este una dintre cele mai mari multinaționale din lume, nu le impune salariaților să călătorească în jurul lumii. Și McKinsey le permite consultanților săi să lucreze doar trei zile pe săptămână (și să fie plătiți proporțional). Alt exemplu: Sheryl Sandberg, directorul de operațiuni al gigantului Facebook, spune că din 2005, de când a născut, nu a plecat niciodată de la birou după 5:30 după-amiaza.
Și totuși, acestea sunt cazuri foarte rare. De obicei, dacă ai acces la un post înalt ierarhic, va trebui să te obișnuiești cu orele suplimentare și cu călătoriile de afaceri epuizante. În general, nici clienților, nici șefilor nu le va păsa de recitatul la flaut al fiicei tale.

Ar fi bine să reușească
Realist, toate proiectele de flexibilizare a muncii din lume tot nu vor duce la o egalitate între bărbați și femei la conducerea mediului privat. Pentru mulți, doamna Mayer, de la Yahoo!, reprezintă, într-adevăr, un model inspirațional, însă unul greu de urmat. Să nu uităm că se laudă adesea că la Google lucra câte 90 de ore pe săptămână și că spune cu orice ocazie că sindromul de „burn-out“ (oboseala excesivă, cu repercusiuni fizice și psihice etc) este un pretext al leneșilor. Mai mult, a anunțat deja că-și va lua un concediu de maternitate doar de două săptămâni, în care oricum are de gând să lucreze. Dacă va reuși într-adevăr să întoarcă soarta celei mai oropsite companii din IT în timp ce-și leagănă nou-născutul pe genunchi, femeile de carieră vor înregistra un triumf similar cu obținerea dreptului de a se îmbrăca în pantaloni la birou (drept acordat de California abia în 1994).

4 комментария

avatar
Din pacate se creaza o parere ca unile din femei invidiaza barbatii. Asta le face sa fie mai agresive, si ele cauta sa se realizeze in acele domenii care nu sunt prea femenine. Viata mi-a aratat o multime din acele ”femei” care fac cariera si apoi se trezesc  la patruzeci de ani, sau dupa, si cauta in agonie urgent  unde sa-si vire funduletul deja putin atractiv,  numai sa nu fie singura. Trebuie de inteles ca instinctele isi eau ale sale, si femeea trebue sa-si duca menirea in aceasta viata de femee, adica sa fie mama si sotie. Iar ceea ce este a barbatilor sa fie lasat lor, la ce mai sunt crezuti genul puternic. Poate dur spus de mine, dar sunt sigura ca a fi femee e placut, frumos si sunt multe avantaje.  Smile
0
avatar
Defapt in viata totul isi are ordinea sa — este timp pentru a face cariera, a dezvolta abilitatile profesionale detinute, a avansa… este timp pentru a intemeia o familie. Totul e bun, ce e cu masura! Nici femeile casnice adesea nu par a fi super fericite, in pofida faptului ca si-au realizat «menirea». Nevoia de statut, de automanifestare, apreciere si stima de sine sunt extrem de importante pentru ca un om  (fie femeie sau barbat) sa se simta implinit.
Cu referinta la  "  Viata mi-a aratat o multime din acele ”femei” care fac cariera si apoi se trezesc  la patruzeci de ani, sau dupa, si cauta in agonie urgent  unde sa-si vire funduletul deja putin atractiv,  numai sa nu fie singura ", este o chestie cam dubioasa, eu din contra cunosc femei de succes care se incadreaza in aceasta categorie de virsta si arata perfect (ar putea fi un model de aspect ideal pentru multe domnite de 18 ani!), insa problema e ca sunt foarte inteligente, au cerinte inalte… iar barbatii au frica de «concurenta». Si ele chiar nu sunt de acord sa se multumeasca cu orice trecator «numai sa nu fie singure».
0
avatar
Da, e corect ce zici, totul isi are ordine sa. Si totul are loc atunci cind esti gata pentru un anumit lucru. Referitor la ce am scris mai sus, m-am referit la emansipare, care dupa parerea mea dauneaza mult femeelior actuale, le sterbeste din feminitate. Statutul, automanifestarea și stima cu aprecierea nu au nimic cu fericirea, mai degraba cu egoul. Aici e o limita invizibila care ne induce in eroare. Fericirea e in noi, in felul in care privim lumea, și cum apreciem ceea ce ni se intimpla. Nu judeci, nu ai asteptari, pur si simplu iti traiesti viata facind lucruri pozitive, atunci nici nu ai pentru ce te dezamagi. 
Stiu personal persoane cu statut inalt, care dintr-o parte par realizate, dar cind vine acasa plinge in perna, si ar dori sa se multumeasca macar cu cineva, dar sunt ocupati. Dorinta mare de realizare face sa piarda acel moment cind trebuie sa opreasca din aceasta goana si sa gindeasca si la alte lucruri, care la fel sunt importante. Si inca ceva, nu cred ca este vre-o mamica care sa nu fie fericita de ceea ca a dat nastere unui copilas. Si aici, iarasi cum privesti lucrurile, poti zice ca a fi mamica e ceva frumos, sau poti zice ca este obositor. Totul cum privesti lucrurile.   

0
avatar
Fiecare om e individual, este o personalitate aparte si pentru fiecare dintre noi «a fi fericit» e perceput in mod diferit. Este gresit de a judeca lumea prin prisma propriilor valorile si princii pe care le-am obtinut in formarea noastra ca indivizi sociali. Cineva e fericit ca are familie, coilasi acasa — doar il asteapta, au nevoie de el (este vorba de individ)… altcineva se simte atat de bine, atat de fericit in viata deplina pe care o traieste, in dragostea cu care o traieste, incit nu simte nevoia de a da viata unui omulet pentru ca acesta sa-l faca realizat. Cu totii vedem lumea diferit, prin prisma propriilor convingeri, fiind intr-o interdependenta directa cu gradul de inteligenta, educare, cultura…
Cit despre emanciparea femeilor — a facut posibil eliberarea acestora de foarte multe constrangeri, stereotipuri, de a elimina ideea ca o femeie serveste doar pentru a naste copii si a gestiona gospodaria… a permis ca fiecare om de sexul respectiv sa aiba acces la studii, sa poata citi si scri, munci, realiza careva activiteti profesionale… 8 martie este totusi o zi care spune ceva despre semnificatia libertatii si independentei femeilor, cel putin libertatea de a gandi si de a se exprima fara a fi ignorata sau luata in deradere.
0
:) :( ;) :o O:-) (muscle) (bee) :-D :-P :-$ (bye) (clap) (crazy) (curtsey) (dance) ]:-> 8-) (drink) (friend) (blum) :`( (hide) (rose) (y) <3 (help) :* (zzz) (music) (no) (party) (popcorn) (preved) (punish) (rofl) (rtfm) (tease) (thanks) :o

Оставить комментарий

Комментировать при помощи:
Только зарегистрированные и авторизованные пользователи могут оставлять комментарии.