Здоровье и красота
1251

Mușcătura de șarpe și primul ajutor

           Mușcătura de șarpe cu injectarea de venin în organism, se depistează în cazul inconștienței victimei, după urmele locale (forma dinților sarpelui) din care uneori se pot scurge picături serosanguinolente. Această muscătură provoacă durere puternică și edem dureros în jurul leziunii, care va avea culoare violacee ce va cuprinde o porțiune întinsă din membrul afectat. Există însă și posibilitatea ca șerpii să produca mușcătura fără a întroduce veninul în plagă, iar în acest caz nu se vor produce fenomenele respective.
 
Epidemologie
            Șerpii veninoși din lume sunt clasificați în nivelul 392-l. Anumiți șerpi din familia Calubridac (în mod tradițional considerați inofensivi) pot fi periculoși pentru om, datorită secrețiilor salivare toxice. Incidența mușcăturilor de șerpi veninoși este scăzută în majoritatea țărilor dezvoltate, dar în acele regiuni ale lumii în care oamenii practică agricultura manuală, adesea cu membrele inferioare expuse, rata atacurilor este mai mare. În fiecare an mor aproximativ 30.000-40.000 de persoane prin mușcături de șerpi veninosi. Faptul că în regiunile subdezvoltate rapoartele sunt incomplete, face ca această valoare să fie subestimată.
            Pe teritoriul ţării noastre se întâlnește vipera comună.  Din luna iunie şi pînă în august ele îşi perpetuează specia şi sunt extrem de periculoase pentru cei care umblă prin zonele montane. Aceştia trebuie să cunoască pericolul pe care îl reprezintă viperele în această perioadă, modalităţile de prevenire a atacului acestora şi care sunt primele măsuri de ajutor care trebuie luate în caz de muşcătură. Astfel de muşcături impun efectuarea de urgenţă a unui vaccin antiviperin.
 
             Vipera comună(vipera berus).  Este cunoscut faptul că vipera comună (berus) deţine cel mai puternic venin, dar care este produs în cantităţi mici, de cele mai multe ori insuficiente pentru a produce stări grave omului, în caz de muşcătură.  Femelele sunt în general brune, cu desenul de pe spate brun închis; masculii dimpotrivă, sunt de obicei gri cu desenul negru; vîrful cozii este portocaliu pe partea inferioară. Pe cap se găseşte o pată negricioasă în formă de V întors. Vipera este destul de uşor de deosebit de ceilalţi şerpi, pentru că are corpul scurt şi gros, coada se termină brusc, şi pe lîngă acestea, există zig-zagul caracteristic de pe spate; însă nu toţi indivizii au acest zig-zag: unii pot fi coloraţi uniform, în brun sau negru. Este important de ştiut faptul că viperele sunt întîlnite pe pajişti montane umede, la marginea pădurilor, pe lîngă grohotişuri. Acestea sunt active doar în timpul zilei. Pentru a evita întîlnirea cu viperele este recomandabil a se umbla doar pe poteci şi a avea grijă la fiecare pas, pentru a nu călca pe ele. Viperele nu sunt periculoase dacă nu sunt atacate sau călcate, în mod normal acestea fugind de om. În perioada iunie — august, viperele se împerechează.
După ce ies din perioada de hibernare, masculii caută femelele, se împerechează cu acestea, iar femelele poartă ouăle în corp şi au grijă de ele. La sfîrşitul lunii august acestea nasc aproximativ zece pui. Puii se îndepărtează de mamă pentru a nu cădea victime ale acesteia, care uneori poate să îi mănînce. Uneori, din cauza condiţiilor vitrege de temperatură, femelele nu ajung să nască toamna şi atunci rămîn cu puii în corpul lor pînă primăvara următoare.
Muşcătura de viperă este foarte rar fatală. Simptomul principal care apare imediat după ce o persoană a fost muşcată de o viperă este şocul, manifestat ca oricare şoc anafilactic, dar acesta poate apărea şi la muşcătura unui şarpe fără venin. În cazuri extreme poate apărea semiconştienţa, tegumente reci şi palide, puls slab, filiform, tahipnee. Dintre simptomele generale, sunt de menţionat transpiraţiile, greaţa, voma, dureri abdominale şi diareea. În cazul muşcăturii de vipere este necesară deplasarea la un centru medical, unde să se acorde ajutor specializat şi unde să se administreze persoanei muşcate serul antiviperin.
 
Manifestări clinice
            Veninurile de sarpe sunt amestecuri complexe de enzime, polipeptide cu greutate moleculară mică, glicoproteine și ioni metalici. Enzimele și polipeptidele afectează corpul uman într-o manieră multisistemică. Printre componentele dăunătoare se numără hemoragine, care fac pereții vasculari permeabili și astfel cauzează sîngerări locale și sistemice; diferite enzime proteolitice care determină necroză tisulară locală, afectează  procesul coagulării în diferite etape sau dereglează  funcționarea unor organe; factori depresanți miocardici care scad debitul cardiac și neurotoxine care acționează fie pre, fie postsinaptic, inhibînd impulsurile nervoase periferice. Majoritatea veninurilor de șarpe pot să afecteze multiple organe. La cei muşcaţi se evidenţiază următoarele simptome:
— transpiratii;
— grețuri, vărsături;
— tahicardie, paloare, puls filiform;
— insuficiență respiratorie acută;
— anxietate;
— stop cardiorespirator (în cazul reacțiilor anafilactice).
 
Tratament
            Tratamentul presupune repaus în poziție orizontală și legarea porțiunii de membru afectat cu o bandă elastică lată, care să permită circulația venoasă  și arterială a sîngelui dar să realizeze compresiune limfatică.
Se face profilaxia antitetanică, administrarea de ser antiveninos și tratament cu antibiotice (după caz). Dacă este posibil, zona mușcată se răcește cu gheată. Nu se suturează și nu se cauterizeaza plaga și este interzisă aspirația veninului cu gura — aspirațile se pot face eventual cu o ventuză. Este interzisă cu desăvîrşire aspirarea veninului cu propria cavitate bucală, pentru că astfel se poate produce încă o victimă, în cazul  în care există leziuni în cavitatea bucală a celui care se vrea a fi salvator. Este imperios necesară incizarea zonei ce prezintă urme ale muşcăturii şi folosirea „pompei de vid — aspevenin” pentru aspirarea veninului proaspăt inoculat. Aplicarea garoului este inutilă, pentru că nu opreşte pătrunderea veninului pe de o parte şi poate să apară „şocul de degarotare” pe de altă parte. Nu se pun dezinfectante puternice pe plagă sau permanganat de potasiu. Există foarte puţini oameni, care sunt foarte sensibili la venin şi care pot intra în stare de şoc imediat după muşcătură, iar aceştia au nevoie urgentă de îngrijire medicală.
Este important de reţinut faptul că muşcătura de viperă este foarte rar fatală. Victima nu trebuie să facă mişcări, pentru că acestea grăbesc circulaţia sîngelui şi, de asemenea, absorbţia veninului inoculat.
 

Primul ajutor
                Primele măsuri ce trebuie luate pentru îngrijirea mușcăturilor de șarpe veninos trebuie să convergă spre a transporta victima pentru a primi îngrijiri medicale definiți cît mai rapid posibil; victima trebuie să fie cît mai puțin mobilizată, pentru a limita difuziunea sistemică a veninului. Dincolo de aceasta, orice măsură  trebuie cel puțin să nu facă mai mult rău.
               După mușcăturile de viperă, sucțiunea mecanică locală poate fi utilă dacă se aplică plăgilor înțepate în primele 3-5 minute. Un dispozitiv folositor este extractorul (produs Sawyer, Safety Harbor, Florida), care produce o presiune negativă asupra plăgii. Sucțiunea trebuie continuată cel puțin 30 de minute. Sucțiunea orală trebuie evitată, deoarece poate înoculă în rană flora orală și teoretic poate, de asemenea, să conducă la absorbția veninului de către cel care practică sucțiunea prin leziunile tractului digestiv superior. Un garou proximal, care produce ocluzie limfatică, poate limita difuziunea veninului dacă este aplicat în primele 30 de minute. Totuși, pentru a evita o cauză suplimentară de necroză tisulară, garoul nu trebuie lăsat să întrerupă fluxul arterial. O extremitate mușcată trebuie imobilizată, dacă este posibil, și poziționată aproximativ la nivelul inimii. Niciodată nu trebuie efectuate incizii la sediul mușcăturii și nici o formă de răcire sau șoc electric nu prezintă avantaje.

               Pentru mușcăturile elapidelor sau șerpilor de mare este foarte utilă tehnica australiană presiune-imobilizare, în care întreaga extremitate mușcată trebuie înfășurată cu un bandaj elastic sau cauciucat și apoi imobilizat. Bandajul trebuie aplicat la fel de strîns că pentru a trata o luxație de gleznă. Această tehnică restrînge în mare parte absorbția și circulația veninului de la locul mușcăturii. Totuși, o evaluare a utilității potențiale a acestei metode în mușcăturile de viperă necesită cercetări ulterioare, deoarece poate adauga leziuni tisulare locale după aceste mușcături.

0 комментариев

:) :( ;) :o O:-) (muscle) (bee) :-D :-P :-$ (bye) (clap) (crazy) (curtsey) (dance) ]:-> 8-) (drink) (friend) (blum) :`( (hide) (rose) (y) <3 (help) :* (zzz) (music) (no) (party) (popcorn) (preved) (punish) (rofl) (rtfm) (tease) (thanks) :o

Оставить комментарий

Комментировать при помощи:
Только зарегистрированные и авторизованные пользователи могут оставлять комментарии.