Здоровье и красота
681

Dependenţa de mâncare la copii

           Când devenim mămici, cel mai important pentru  noi devine țelul să-ţi hrăneşti bine copilul ca să crească armonios şi sănătos. Copilul devine investiţia supremă a multor familii, este raţiunea de a fi pe pământ, deci va primi tot ce se poate mai bun. Există mitul conform căruia dacă nu are poftă de mâncare, este un semn clar că este bolnav, nefericit, stresat. În acest moment părinţii încep să-şi facă griji, oferă bunătăţi în speranţa că acestea vor tenta copilul să mănânce, vor acorda atenţie sporită evenimentului. În acest moment copilul învaţă că dacă vrea să fie în centrul atenţiei, e suficient să nu mănânce, că dragostea poate să însemne primirea bunătăţilor în favoarea stopării suferinţei sau pe post de recompensă (mai ales cand mama spune: să-ţi dau ceva bun, că ai fost cuminte).

Asta o făcea verișoara mea. Veneam în ospeție cu ai mei doi puști, care mâncau tot ce le puneai în farfurie, nu erau capricioși la mîncare. Deci nepoțica privind cum mănîncă cei de la masă începea și să mănânce cu mare poftă.

          Paradoxal, aceiaşi parinţi care insistă că fiul sau fiica lor să mănânce tot din farfurie, sau oferă copilului lor recompensă prin mâncare (de obicei dulciuri) sunt totuşi preocupaţi de aspectul copilului lor când acesta va deveni adult. Parinţii care îşi iubesc copiii vor ca aceştia să arate cât mai bine şi să aibă succes în viaţă (partener mai bun, statut social mai uşor de accesat etc.). Deseori le vor explică şi impune părerea lor despre ce înseamnă să araţi bine. Dacă ei înşişi au o problemă cu acest lucru, este mult mai probabil să pună presiune pe copil în ceea ce priveşte aspectul corpului. Va exista probabil o întreagă strategie pe dietă, mâncarea sănatoasă, număr de calorii, feluri de mâncare dezirabile, combinaţii de mâncăruri, experienţe proprii sau însuşite din scrieri de specialitate.

          Elementele de mai sus sunt excelente pentru a focaliza atenţia pe mâncare, greutatea corpului, foame, frustrare (trebuie să ai voinţă, foamea nu-i ceva îngrozitor de suportat) care duc deseori la stimă scăzută de sine, alterarea imaginii reale despre propriul corp, ideea copilului că este mai puţin iubit, mai puţin respectat dacă nu atinge standardele de greutate dorite atât de părinţi cât şi de “experţii” în problemă.
           Când toate aceste lucruri sunt aşezate lângă dorinţa celui vizat de independenţă, de libertate, de lipsa de constrângere, se poate instala dependenţa de mâncare: mănânc pentru că sunt liber şi fac ce vreau, mănânc să mă simt fericit pentru ca mâncarea poate fi “ceva bun”, mănânc să mă relaxez, mănânc să alung plictiseala, stresul, să mă calmez.
             Totul poate începe de la iubire, pe principiul că drumul până la iad este pavat cu intenţii bune.

                 Așa că dragii nostri bunei și mămici, nu insistați și nu impuneți odraslele să mănânce dacă nu doresc. Nu creați teren pentru viitoarele complexe și probleme. Succese!


via | romedic.ro

0 комментариев

:) :( ;) :o O:-) (muscle) (bee) :-D :-P :-$ (bye) (clap) (crazy) (curtsey) (dance) ]:-> 8-) (drink) (friend) (blum) :`( (hide) (rose) (y) <3 (help) :* (zzz) (music) (no) (party) (popcorn) (preved) (punish) (rofl) (rtfm) (tease) (thanks) :o

Оставить комментарий

Комментировать при помощи:
Только зарегистрированные и авторизованные пользователи могут оставлять комментарии.