Образование и культура
589

Enav şi Nairam


Enav şi Nairam

La o oră tîrzie
Cînd luna lucea,
Pe strada pustie
O fată mergea.

Prin noaptea tăcută
Cu paşii mărunţi
Un foşnet ascultă
A copacilor crunţi.

Şi totul în zare
Este ascuns,
Al ei suflet pare
Veşnic distrus.

Afară nu plouă
Nici nu e vînt,
Pe frunze nu-i rouă
Şi păsări nu sunt.

Natura pluteşte
Pe aripa nopţii,
Iar ea se gîndeşte
La frumuseţile bolţii.

O voce duioasă
Din somn o trezeşte,
Sub luna frumoasă
Ce-n noapte pluteşte.

Ea-ncet se întoarce
Şi faţa-i surîde,
El o cheamă încoace,
Rostind note blînde.

Avea faţa fină,
Ochii albaştri,
O voce mai blîndă
Şi mîndru ca aştri.

Privea printre gene
La ochii pustii,
Arătînd alene
La stelele mii.

Mult nu vorbiră
Despre viaţa lor,
Doar se plimbară
În noaptea de amor.

Ochii ei cei trişti
Mereu îl priveau.
-Trebuie să rişti!
Stelele-i vorbeau.

În suflet durere
Simţi dintr-o dată,
Şoptind, ea îi cere,
Fiinţa lui toată.

Enav fu tăcut
Cîteva clipe,
Însă nu mult,
Revenind pe aripe.

El: ”-Tu îmi placi nespus,
Dar mă împle plînsul,
Cineva de sus
Mă cheamă spre dînsul;

Cînd la răsărit
Vreau să dau uitării,
Amor nemărginit
Simt pe un val am mării.”

Nairam crezu
Că îl înţelese,
Dar el dispăru
Fără ca să-i pese.



Zilele treceau
Pline de durere,
Ele nu-ntrebau
Nici a ei părere.

Crezu că în veci
Îi va fi amorţit,
Inima, ochii reci,
Ce se sting la răsărit.

Ea-l chema în şoapte,
Privind spre apus,
El în neagra noapte
Îi veni de sus.

Ea: „-Inima-mi scîntei
E la a ta umbră,
Şi-o floare de tei
E tot mai sumbră;

Eu te rog rămîi
Durerea de-o curmă,
Amorul meu dintîi,
Speranţa mea din urmă;

N-am unde m-ascunde
De-a inimii ierne,
De ce taci?Răspunde,
Căci ziua se aşterne.”

Cu paşii mărunţi
Lîngă ea venise
Şi cu ochii crunţi
Pe ea o privise:

El: „-Îţi sunt necunoscut
Şi viaţa mi-e departe,
Pe aici am trecut
Suntem două soarte;

Nu pot să rămîn
Chiar nu poţi pricepe?
Sunt un om străin,
Rătăcit prin stepe.”

Din nou dispăru
Fără răsuflare,
Ea la pat căzu
Fără disperare.

Firul ei de aţă
Se arde încet,
Se stinge din viaţă,
Răsuflănd mai lent.

Enav nu mai vede
Inima ei pustie,
Începu a crede
Că-i o veşnicie.

Dorea s-o audă,
Să-i vină în noapte,
Urechea lui surdă
N-aude a ei şoapte.

Trebuia să aleagă:
El: ”- Pe Nairam s-o iubesc,
Ori o viaţă-ntreagă
Fără ea să-nebunesc;

Ochii ei căprui
Privirea-i senină…
O! De ce nu-mi spui?..
Pentru ea port vină.”

Patul ei cu flori
O făceau frumoasă,
Mii de ghicitori
Pe faţa-i ruşinoasă.

Ea apoape moartă,
Ochii îşi deschise:
Ea: „-Vreau să fim o soartă!”
Şi mîinile-şi unise.

Astfel petreceau
Ore fără număr
Şi se bucurau
Că-s în doi un umăr.

A lumii lucruri toate
Dispăru în zare,
Zilele-s mai bogate,
Soarele-i mai mare.

Totu-n jur e rai
Şi totul e soare,
Păsări aveau grai,
Iar luna o salbă mare.

El: „-O viaţă întreagă
Aş sta lîngă tine,
Te iubesc dragă
Şi mă iubeşti pe mine.”

La ale lui cuvinte
Valurile mării
Ridicau morminte
În faima depărtării.

Vîntul fără milă
Dărîma cetăţi
Şi filă cu filă
Transformă-n pustietăţi.

Copacii cu jale
În strigăt s-aruncă
Şi frunzele sale
Urmeaz-o poruncă.

Se trezi ninsoarea
Ce rupea şi ramuri,
Chiar şi lumînarea
Se stingea la geamuri.

Răul îi cuprinde
Trupurile sfinte,
Cu ură-i desprinde,
Luîndu-l înainte.

Ca un negru flutur
Se pierdu în crîng.
Ea: „-O, Doamne, mă scutur
De viaţă şi plîng;

De tot eşti de vină
Şi-n piept mă străbate,
E cel ce m-alină
În singurătate;

În suflet mi-e amar
Îmi torni doar dureri,
Trăiesc în zadar,
Iar tu tot îmi ceri;

Eu ştiu că odată
Din colţul întunecat,
Va merge lumea toată
Căci ştie – nu-i uitat!”

Nairam plîngea,
Zile, nopţi, într-una,
La geam aştepta
Şi vorbea cu luna.

Domnului rugăminţi
Îi zicea în şoapte,
Cuvinte fierbinţi
Ridica în noapte.

Timpul se opri
La a ei durere,
În gol se zări
Cum un soare piere.


Era ea ferită
De valul cel rău,
Era ea iubită
Şi-o va şti mereu.

Enav nu apărea
În farmecul nopţii,
El nu-l mai şoptea
Că e darul sorţii.

La a ei ureche
Nu mai rîdea blînd,
O pagină veche
S-a întors curînd.

Ochii ei căprui
Căutau în zare,
Privirile lui
Pierdute în mare.

Şi valuri cu valuri
O duceau uşor
Pe acele maluri
Unde zeii zbor.

Se stingea-n tăcere
Vocea-i răguşită,
Nu putea nici cere
De-a fi fericită.

Soarta l-a răpit
Cu el totul moare,
Ce mult l-a iubit
Şi ce mult o doare.

Nu vorbea nimic,
De nimic nu-i pasă,
Capul ei cel mic
Pe pernă se lasă.

Sîngele din vine
Încet circula,
Ea chema spre sine
Ceea ce iubea.

Inima se zbate
Fără de putere
Şi spre scări înalte
Sufletul se cere.

Doar cîteva clipe
Şi ea se îndreaptă,
Spre ţara cu aripe,
Spre lumea cea dreaptă.

Ea ochii închide
Şi-i gata să plece,
Dar geamul se deschide
Şi intr-un vînt rece.

Grăbit el aleargă
Pe ea o cuprinde,
Îi dă viaţa-ntreagă
Şi sufletu-şi vinde.

Pentru ochi căprui
El totul jertveşte,
Dar nu vru să-i spui
Că o mai iubeşte.

Nairam simţi
Că el e aproape,
Şi-ncet se trezi
La ale lui şoapte.

De mînă îl strînse
Iar buzele-i pale
Încet îi surîse,
Zicîndu-i agale:

Ea: „-Atunci cînd fîntîna
Îşi pierde-a ei apă,
Atunci şi furtuna
Cerul îşi crapă;

Nu-ncerc de aţi spune
Ca să mai rămîi,
Iar orele bune
Le las la căpătîi;

Aş vrea să mai stau
Glasul să-ţi ascult,
Dar vinele n-au
Ceea ce-au avut;

Totul s-a pierdut
Odată cu tine
Şi eu am crezut
Că mă iubeşti pe mine;

Eu aş mai lupta
Puteri aş găsi,
Dar tu nu uita
De a mă iubi;

Aş da foc cu foc
Din inima-mi moartă,
Ştiu că n-am noroc
Ca să fim o soartă;

Totu-n mine strigă
Pe tine te cheamă,
Totul mă intrigă
Tu nu ei în seama;

Lipsită-s de sînge,
Viaţa-mi e crudă,
Nu pot nici a plînge
Şi fruntea-mi asudă;

Te chem dintre stele
Ca să vii în grabă,
Nu te văd prin ele
Fiind tot mai slabă;

Te-am iubit din clipa
În care te-am văzut
Şi-am zburat pe-aripa
Unui necunoscut;

Nu te-am întrebat
Cine eşti, de unde,
Doar te-am acceptat
Fără a mă ascunde;

Acum vrei tu oare
Să fiu iar senină,
Să ne unim în floare
Ce-i atît de fină?

Te-aş ruga coboară,
Dar mă tai în săbii
Viaţa-mi se strecoară
Pe valurile mării.”

Enav, stînd pe loc,
În ochi o privea,
Se aprindea un foc
Căci o mai iubea.

În suflet jăratec,
În corpu-i durere,
E atît de singuratic
Şi lumea îi piere.


Încet o cuprinde,
O simte apoape,
Un dor se aprinde
De-a inimii şoapte.

El simte că pierde
Ceea ce-i dă viaţă
Şi nu-i vine a crede
Că-i sfîrşit de aţă.

Se-ndrepată spre lună,
Spre stele, spre soare,
Pe toate le adună
Şi strigă: „-Ea moare! (El)

E tot ce-mi rămîne
Să merg după ea,
Căci ziua de mîine
E căzătoarea stea;

Ştiu că niciodată
N-am să simt iubire,
Căci ea n-o să poată
Să-mi dea fericire;

La o oră tîrzie
Eu am înţeles,
Că viaţa-i pustie
Şi n-am de ales;

Acum nu imi pasă
Ce mă doare-n piept,
Cît de dureroasă-i
Viaţa cînd aştept;

Vouă vă dăruiesc
Lumea şi pămîntul,
Dar vreau să tăiesc
Cu ea, nu cu vîntul;

Tu Soare – dă-i viaţă,
Iar Luna – putere,
Treziţi-o din ceaţă
Căci e o avere.”

Soarele şi Luna
Le uni iubirea,
Le-mpleti cununa,
Le da fericirea.

Dragostea nebună
Îi unea sub soare,
Acum împreună
Se simţeau o floare.

Cer Dumnezeiesc
Le păzea iubirea
Şi-n doi construiesc
Viaţa, fericirea.

Se uitau la păsări,
Beau apă din izvor,
Ei erau alături
Şi zburau pe-un nor.

El ridică a ei faţă,
Uită că-i adult,
Se lăsă o argintie ceaţă
Şi se aruncau într-un sărut.

Se credeau în vise,
Ea era frumoasă,
Într-o lume-nchisă
O făcu crăiasă.

Sărutul lor dulce
Veşnic pare-a fi
Şi pe-o rază aduce
Darul de-a iubi.

El: „-Îţi promit acum,
Draga mea crăiasă,
Că suntem pe-un drum
Într-o zi frumoasă;

M-ai umplut de amor
Şi nu mai fi plănsă,
Cînd m-atingi uşor
Buza-ţi va fi atinsă;

Ne vom iubi în veci
Fără cale-ntoarsă,
Fără zile reci,
Fără cale arsă;

Unde voi fi eu
Tu mă vei urma,
Ne vom iubi mereu,
Steaua ne va lumina.”

Enav o cuprinse
Pentru o viaţă-ntreagă,
Nairam răspunse
Că nu-i vine să creadă.

Ambii ridicară
Ochii spre înalt,
Steaua le-arătară
Drumul cel curat.

Se vor iubi în veci,
În veci ei vor trăi
Şi zilele reci
Nu se vor zări.

Autor: Mariana Chirtoacă

11.04.2002-26.04.2002

0 комментариев

:) :( ;) :o O:-) (muscle) (bee) :-D :-P :-$ (bye) (clap) (crazy) (curtsey) (dance) ]:-> 8-) (drink) (friend) (blum) :`( (hide) (rose) (y) <3 (help) :* (zzz) (music) (no) (party) (popcorn) (preved) (punish) (rofl) (rtfm) (tease) (thanks) :o

Оставить комментарий

Комментировать при помощи:
Только зарегистрированные и авторизованные пользователи могут оставлять комментарии.