Образование и культура
285

Cine a fost John Nash, geniul schizofrenic care ne-a fascinat în filmul “A Beautiful Mind”


John Nash este omul care a trăit în două lumi, și la propriu, și la figurat. A fost caracterizat geniu când a intrat la facultate, a formulat o teorie utilizată cu mare succes în economie și în negocieri, a suferit de schizofrenie paranoidă, a făcut mai mulți bani din Oscar decât din Nobel și a murit într-un accident de mașină.

John Nash a murit sâmbătă, într-un accident în care a decedat și soția sa Alicia. Avea 86 de ani și o poveste de viață cât un roman stufos. John Forbes Nash, pe numele complet, s-a născut pe 13 iunie 1928 și teoriile sale au fost dezvoltate în domenii precum teoria jocului, geometria diferențială și ecuațiilor diferențiale parțiale, iar pentru lucrarea sa de doctorat, care a avut 27 de pagini, a primit premiul Nobel pentru Economie în 1994.

John Nash a devenit cu adevărat cunoscut în 1998 și apoi în 2001. Prima dată a fost publicată biografia sa, iar a doua oară a fost lansat filmul “A Beautiful Mind”, care a primit patru premii Oscar. Dincolo de boala sa, schizofrenie paranoidă, el a dezvoltat teoria care în film și-a primit supranumele de “nu o alege mereu pe blondă”. Aceasta presupune că într-o negociere cu mai multe părți, trebuie căutat punctul de echilibru în care fiecare jucător primește ceea ce dorește. Mai mult, niciunul dintre jucători nu-și poate îmbunătăți condițiile câștigului sau pierderilor fără ajutorul celorlalți. El a folosit principiile matematicii pentru a demonstra că există un punct (cel de echilibru) în care niciunul dintre jucători nu poate reuși mai multe decât ceilalți.

Teoria aceasta a fost folosită cu succes chiar de către Statele Unite ale Americii, când, în 1994, a fost comercializat spectru pentru telecomunicații către clienți comerciali. Per total, guvernul a primiti 10 miliarde de dolari și a fost asigurată o distribuție eficientă a resursele. În comparație, o licitație similară în Noua Zeelandă, dar fără să fie folosită ideea lui Nash, a făcut ca guvernul să câștige doar 15% din cât se aștepta, după cum notează “The Telegraph“.

“Nu o alege mereu pe blondă”, modul în care regizorul și scenaristul au explicat teoria lui John Nash în filmul “A Beautiful Mind”.



Cea mai bună recomandare: Este un geniu

John Nash n-a fost cel mai ascultător elev și nici cel mai îndrăgostit de cărți. Ideea după care și-a ghidat cercetările în matematică a fost să demonstreze singur teoreme, pornind de la principii. În 1941, el a fost admis la Colegiul Bluefiled. La 14 ani, a citit cartea “Men of Mathematics” a lui E.T. Bell și a decis să demonstreze singur teorema lui Fermat. Contrar performanțelor sale, nu a luat în calcul o carieră în matematică, crezând că va deveni inginer electric ca tatăl său.

Când a devenit student la Princeton, avea o scrisoare de recomandare de la profesorul său. Pe aceasta era o singură frază: “Acest om este un geniu”. A fost admis la școli doctorale de la Harvard, Princeton, Chicago și Michigan și a ales Princeton, deoarece i-au oferit cea mai bună bursă. A devenit doctor în 1950, iar în același an s-a angajat la RAND Corporation, un think-tank ultrasecret din California. Cu teoria sa și mintea genială, a devenit un lider în diplomația Războiului Rece.

Din 1952, a predat la Massachusetts Institute of Technology (MIT). Problemele sale cu schizofrenia paranoidă de care suferea au devenit serioase când într-o zi a intrat în salonul de la MIT cu un exemplar din “New York Times” și a spus că în paginile ziarului este un mesaj de la extratereștri pe care doar el îl poate descifra. Până la finalul anilor ’50, boala l-a transformat într-un altfel de om. A demisionat din postul de la MIT.



Au urmat două decenii în care a fost scos în afara societății și vieții universitare din cauza bolii sale. Pe rând, s-a crezut Dumnezeu, un shogun japonez, Saturn și chiar un refugiat palestinian pe nume Corpse. El și-a revenit în anii ’70, când boala a început să lase loc minții de geniu care își lua doctoratul la 22 de ani cu o teză de 27 de pagini. Totuși, profilul de schizofrenic nu l-a ajutat prea mult înainte de a primi premiul Nobel.

În 1994, atunci când a primit premiul Nobel, John Nash era șomer. La insistențele prietenului său, matematicianul Harold Kuhn, Universitatea Princeton a creat rapid titlul de “Visiting Research Collaborator” pentru ca Nash să poată avea o titulatură oficială la ceremonia de primire a premiului, scria Vlad Mixich pentru HotNews în 2013, povestind o întâlnire cu Nash. Tot Kuhn, alături de alți matematicieni mai tineri, a insistat pe lângă comitetul Nobel ca lui Nash să nu-i fie refuzat premiul din motive de sănătate.

0 комментариев

:) :( ;) :o O:-) (muscle) (bee) :-D :-P :-$ (bye) (clap) (crazy) (curtsey) (dance) ]:-> 8-) (drink) (friend) (blum) :`( (hide) (rose) (y) <3 (help) :* (zzz) (music) (no) (party) (popcorn) (preved) (punish) (rofl) (rtfm) (tease) (thanks) :o

Оставить комментарий

Комментировать при помощи:
Только зарегистрированные и авторизованные пользователи могут оставлять комментарии.