Образование и культура
396

De Dragobete, sărută fete!

     Românii știu să urască, să dușmănească, să blesteme, dar și să ierte și să iubească. Sărbătoarea din data de 24 februarie, numita in folclorul popular, Dragobete este o închinare a romanilor în fata celui mai frumos sentiment al omului — dragostea.

    Ne-am obișnuit, potrivit concepției folclorului popular, că atât la noi, cât și la alte popoare creștine, o zi de sărbătoare să fie neapărat legată de consacrarea unui sfânt. În general, festivitate face trimiteri la anumite tematici culturale și spirituale, cum ar fi, nașterea, botezul, căsătoria, viața, moartea sau amintirea unui sfânt.

       Omul simplu din popor, întotdeauna a căutat să stabilească o legătură de suflet între sărbătoare și viața lui de zi cu zi, iar dacă este vorba de un sfânt, cu atât mai mult să-l roage să-i facă viața mai ușoară și mai plăcută. De aceea, de multe ori, apar în viață și activitatea sfinților multe lucruri care nu au deloc de a face cu realitatea vieții, dar așa-i romanul, le mai înflorește câteodată.

Originea sărbătorii
   Etnograful Marcel Lutic susține că «Majoritatea denumirilor pentru aceasta sărbătoare sunt calchieri după numele din slava veche a praznicului „Aflării Capului Sfântului Ioan Botezătorul“, sărbătoare numita în spațiul slav „Glavo-Obretenia“.

         Romanii au adaptat această denumire din slava, așa apărând în veacurile evului de mijloc denumirile „Vobritenia“, „Rogobete“,» Bragobete", «Bragovete» (unele dintre ele, foarte apropiate de mult mai cunoscutul Dragobete), până când, probabil și sub influența principalelor caracteristici ale sărbătorii, s-a impus pe arii destul de extinse, mai ales în sudul și sud-vestul Romaniei, denumirea «Dragobete».

        După 1990 ea s-a extins aproape în toate regiunile țării în așa fel încât astăzi se poate vorbi de o sărbătoare a dragostei la români. În unele tradiții este numit fiu al Babei Dochia și cumnat cu eroul vegetațional Lăzărică.

Data sărbătorii

   Dragobetele este sărbătorit, în general, în ziua de 24 februarie. Dar, în tradiția folclorului românesc, sunt amintite și alte date la care s-a ținut acest obicei, și anume pe 24, 28 februarie sau l, 3 și 25 martie, decalajul fiind cauzat și de cele două calendare (Iulian și Gregorian).

    Ziua de 24 februarie, când Biserica Ortodoxa prăznuiește “Aflarea Capului Sf. Ioan”, credincioșii o țin cu priosenie, crezând că în această zi se pot vindeca de orice boala, aceasta mai purtând denumirea și de “cap de primăvară”.

Tradiția Bisericii
 
     E bine de știut faptul, că Dragobetele e o sărbătoare laica, iar Biserica din solidaritate cu creștinii o îngăduie ca făcând parte din bucuriile vieții pământești. Dragobetele sau “cap de primăvară”, ca și alte sărbători laice sunt o deviere de la învățătura Evanghelica, aceste practice nefăcând parte din tradiția Bisericii. Cuvântul Apostolului Pavel este clar în această privință: “ Iar de basmele cele lumești și băbești, ferește-te și deprinde-te cu dreapta credință” ( I Timotei 4, 7).
Dragobete, zeul fertilității

       Dragobetele a fost, prin excelență, o sărbătoare a fertilității puse sub semnul unei magii albe, o zi a constituirii perechilor atât pentru oameni, cât și pentru animale și păsări. Pe lângă valențele de divinitate protectoare a animalelor și a păsărilor, strâns legată de fecunditate, de renașterea naturii, Dragobetele face parte, alături de majoritatea sărbătorilor populare ale lunii martie, din veșnicul cult al fertilității.

       Acesta, a fost considerat, până nu demult, un zeu pastoral câmpenesc, codrean, este imaginat ca un tânăr frumos, puternic și bun, inspirator al fiorului iubirii sincere.

Dragobete, zeul vieții

   În mitologia dacică ar fi existat un zeu al morții și al vieții care simboliză trezirea la viață a întregii naturi și, practic, marcă începutul primăverii. Acesta era sărbătorit pe 25 martie, în care avea loc un ceremonial religios, fiind o zi a învierii și a bucuriei.
     În această zi se binecuvântau ogoarele, animalele și păsările și nu se făcea niciun fel de sacrificiu, deoarece se consideră că acum se împerecheau animalele și păsările. Din acest motiv, zeul era reprezentat, uneori, și sub înfățișarea unei ființe, jumătate om, jumătate animal.

      De altfel, în folclorul tradițional, această zi de împerechere a animalelor și a păsărilor a fost păstrată strict de către oameni. Și astăzi, sunt persoane care duc animalele la împerechere, în această zi, păstrând credința că animalele neîmperecheate vor rămâne sterpe până la Dragobetele din anul viitor.

   Cu timpul, Dragobetele s-a estompat în majoritatea teritoriului românesc. Creștinismul, în speța credința ortodoxă, a încercat înlocuirea acestui obicei păgân cu o sărbătoare religioasă numită „Buna Vestire”. Totuși, în timp, s-au preluat unele credințe populare din acest obicei, dar cu altă semnificație și nu în toate regiunile țării, ci numai în partea de sud, în special în zona Olteniei.
Credințe și obiceiuri

     Astfel, există credința populară că cine participă la această sărbătoare ar fi ferit de bolile anului mai ales de febră și că Dragobetele îi ajută pe gospodari să aibă un în îmbelșugat. Îmbrăcați de sărbătoare, fetele și flăcăii se întâlneau în fața bisericii și plecau să caute prin păduri și lunci flori de primăvară.

      Fetele se întorceau în sat alergând, obicei numit «zburătorit», urmărite de câte un băiat căruia îi căzuseră dragi. Dacă băiatul era iute de picior și o ajungea, iar fața îl plăcea, îl sărută în public. Sărutul acesta semnifică logodna celor doi pentru un an sau chiar pentru mai mult, Dragobetele fiind un prilej pentru comunitate de a afla viitoarele căsătorii. De aici a apărut expresia populară, «Dragobetele sărută fetele!»

      Gospodarii, de ziua Dragobetelui, trebuiau să aibă grijă de toate orătăniile din ogradă, dar și de păsările cerului. În această zi nu se sacrificau animale, pentru că astfel s-ar fi stricat rostul împerecherilor. Femeile obișnuiau să atingă un bărbat din alt sat, pentru a fi drăgăstoase tot anul.

          Fetele îndrăgostite strângeau de cu seara ultimele rămășițe de zăpadă, iar apa topită din omăt era folosită pe parcursul anului pentru înfrumusețare și pentru diferite descântece de dragoste.

      De asemenea, un rol important în această sărbătoare, mai ales pentru tinere fecioare, îl aveau plantele. Una dintre acestea ar fi cea numită «Floarea iubirii», o plantă cu frunze în formă de lance și flori roz-purpurii, care creștea în locuri înalte. Fata îndrăgostită se culcă cu această floare sub pernă și dacă îl visa pe cel iubit era semn bun că se puteau căsători.

     Dincolo de aspectul lor, mai mult sau mai puțin credibil, în contextul modernității noastre, aceste credințe reprezintă o importantă dovadă de continuitate a elementului dacic, un document istoric excepțional în domeniul datinilor și credințelor populare, pentru că vorbesc despre cum au gândit și trăit moșii și strămoșii noștri.

    În apropierea acestei sărbători au loc tot felul de manifestări cultural și spiritual. Astfel, la Muzeul Satului din București, cu această ocazie, are loc așa numitul “Târg de Dragobete” unde sunt nelipsiți meșterii populari, produsele din gastronomia tradițională, produsele bio, mărțișoarele precum și un minunat program artistic de muzică și dansuri populare.
Dragobete, tinerețea veșnică

     Apoi, a urmat o perioadă în care Dragobetele a fost asemuit cu un tânăr voinic, chipeș, înalt, care în fiecare toamnă cădea într-un somn atât de puternic că nu se mai trezea decât la începutul primăverii. Era întruchiparea dreptății și un adept al magiei albe, gata să sară în ajutor pentru o tânără sau un tânăr cuprinși de magia vrăjilor.

      Tot astfel, există credința că frumosul tânăr ar veni, în chip nevăzut, noaptea târziu, la fetele aprinse de fiorul năprasnic al iubirii și le-ar săruta, asemeni zburătorului. Acestea ar urma să se căsătoreasca în acel an, gestul fiind luat ca o binecuvântare.

      Dragobetele, în general, se sărbătorea în apropierea echinocțiului de primăvară, simbolizând viața, frumusețea, dar și tinerețea veșnică.


via | www.crestinortodox.ro

0 комментариев

:) :( ;) :o O:-) (muscle) (bee) :-D :-P :-$ (bye) (clap) (crazy) (curtsey) (dance) ]:-> 8-) (drink) (friend) (blum) :`( (hide) (rose) (y) <3 (help) :* (zzz) (music) (no) (party) (popcorn) (preved) (punish) (rofl) (rtfm) (tease) (thanks) :o

Оставить комментарий

Комментировать при помощи:
Только зарегистрированные и авторизованные пользователи могут оставлять комментарии.